Problema incinerarii, in opozitie cu inhumarea, fie numai si alaturi de ea, este o chestiune a carei dezlegare nu-i usoara nici din punct de vedere teoretic si nici practic.
Incinerarea care se practica din ce in ce mai mult in marile orase, cauta sa ia locul unuia din cele mai vechi obiceiuri funerare, ale rasei umane, legat de randuirea unor vechi practici religioase, in general, precum si de randuirea ceremoniilor si practicilor funerare crestine.
Intrucat de cele doua practici: inmormantarea si incinerarea, se leaga anumite conceptii diferite despre om si demnitatea lui, incinerarea mai ridica si o suma de probleme nu numai de ordin juridic, de ordin medico-sanitar, de ordin administrativ etc, dar, mai ales, in ceea ce priveste pe crestini, indeosebi, probleme de ordin teologic, bisericesc si moral.
Vechimea sau noutatea unui obicei, sau a unei practici omenesti, precum si universalitatea sau partialitatea lor nu pot constitui, fara indoiala, o instanta hotaratoare pentru valoarea si justificarea rationala a lor, ca sa se impuna, sa se mentina sau sa fie desfiintate si le socoteste bune sau rele, totusi, in discutiile din jurul incinerarii si inhumarii s-a ridicat chestiunea prioritatii in timp si a universalitatii acestor doua practici, adica s-a pus intrebarea care din ele e mai veche si care este mai universala. Rezultatul cercetarilor privitoare, pana in prezent, este constatarea ca amandoua riturile exista din vechime, cand izolate una de alta, cand una langa alta, cand combinate. Se poate afirma, pe buna dreptate, bazati pe marturii nedesmintite, ca practica inhumarii este mai veche si mai raspandita decat incinerarea.Deci eu doresc sa fiu ,,pus,, pe dulap......intr-un BORCAN!!!!
