Universul subacvatic constituie o lume nebănuit de frumoasă dar în acelaşi timp, extrem de periculoasă. Ca să fii scafandru trebuie să fi terminat un curs de calificare în domeniu, să fii un înotător bun, să ai condiţie fizică şi dexteritate. Totul începe cu o vizită medicală amplă, testare psihologică, a rezistenţei organismului la presiune şi la amestecul de gaze. Abia după ce s-a dovedit că organismul este suficient de rezistent pentru a face faţă mediului ostil din adâncuri, se poate trece la cursul de bază. După luni de pregătire teoretică şi practică,in diferite medii acvatice...putem vorbi despre ce inseamna sa fii SCAFANDRU..
Exista norme si reguli stricte privind scufundarea si predarea cunostintelor - tematici, manuale, tabele etc.
Asociatiile care reglementeaza intreg actul asa zis simplu al SCUFUNDARII sint:
NAUI (National Association of Underwater Instructors),
PADI (Professional Asssociation of Diving Instructors),
SSI (Scuba Schools International),
TDI (Technical Diving International),
IANTDANDI (International Association of Nitrox and Technical Divers), (American Nitrox Divers International ),
DAN (Divers Alert Network),
Rescue International
Brr... am facut scurta la mina..:))
Si acum sa trecem la chestiuni serioase:
credeti ca in acest sport si meserie in acelasi timp ,gluma sau superficialitatea isi are locul? Eu nu cred....Orice om care practica sub forma de hoby si mai ales ca si meserie scuba diving-ul nu-si poate permite sa greseasca...
Exista reguli pentru orice:
1 Cind si cum te scufunzi....
2 Cit de adinc te scufunzi...
3 Echipamentul adecvat...
4 Starea de sanatate...
5 Multe alte reguli ,care pe noi,neofitii nu ne intereseaza de fapt....:D
Exista diferite tipuri de brevet de scufundare,dupa adincimile la care au dreptul sa se scufunde si dupa tipul de medii acvatice in care au dreptul sa se scufunde.De exemplu: scufundări pe timp de zi şi
de noapte,
cu vizibilitate redusă,
pentru salvare şi recuperare din ape stătătoare sau
curgătoare unde curenţii sunt puternici .
IN acest post,mi-am propus sa aduc in fata ochilor vostrii,asa cum am si precizat in titlu,SCAFANDRII MILITARI... si in particular,despre SCAFANDRII POMPIERI
In organigrama INSPECTORATELOR PENTRU SITUATII DE URGENTA,a aparut de citiva ani si functia de scafandru salvator,in realitate un pompier cu instruire de scafandru.Bineinteles ca aici regulile sint si mai stricte...
Cu toate ca lipsa unei baze materiale adecvate isi spune cuvintul,entuziasmul si pasiunea acestora,iar in unele cazuri chiar contributia financiara a scafandrilor a compensat....si chiar a depasit posibilitatile oferite de institutie. Despre profesionalismul si curajul de care dau dovada acestia,nu cred ca mai este cazul sa vorbesc fiindca faptele lor VORBESC DE LA SINE..
Universul subacvatic constituie o lume nebănuit de frumoasă dar în acelaşi timp, extrem de periculoasă. Ca să fii scafandru trebuie să fi terminat un curs de calificare în domeniu, să fii un înotător bun, să ai condiţie fizică şi dexteritate. Totul începe cu o vizită medicală amplă, testare psihologică, a rezistenţei organismului la presiune şi la amestecul de gaze. Abia după ce s-a dovedit că organismul este suficient de rezistent pentru a face faţă mediului ostil din adâncuri, se poate trece la cursul de bază. După luni de pregătire teoretică şi practică, cu antrenamente în Marea Neagră, scafandrii ajung in
Echipa de Căutare – Salvare!
La fiecare intervenţie trebuie să fie cel puţin trei scafandri. În adâncuri aceştia se ţin de mână şi comunică prin semne. Cu vizorul pe care îl au în faţă, totul le apare deconcentrat. În adâncul apei bâjbâie neîndemânatic, reuşind să-şi controleze gesturile şi să facă faţă neprevăzutului. Regulile trebuie respectate cu stricteţe pentru a se evita accidentele. Acolo, sub apă, la câţiva metri adâncime, între scafandri se creează o comunicare morală, o înţelegere secretă a gesturilor şi a senzaţiilor trăite împreună în lumea abisului. Scafandrii comunică prin semne. Două strângeri de mână – oprire, trei - ieşirea din apă.
Unul din scafandrii de la
ISU CRISANA imi spunea:
„Munca în echipă este foarte importantă pentru siguranţa scafandrului. Contezi atât pe tine, cât şi pe coechipier pentru a ajunge cu bine din nou la aeR
.. Mereu locurile sunt altele, oamenii la fel iar necunoscutul tot mai periculos. Chiar dacă apelul sună la fel, nicio intervenţie nu seamănă cu alta. Sunt locuri diferite şi situaţii diferite. Această meserie nu poţi să o faci din obligaţie pentru că implică foarte multe riscuri. Dacă nu o faci din plăcere nu ai şanse de reuşită“
In acest post mi-am propus sa scriu cite ceva despre scafandrii pompieri si despre munca lor , intr-un altul voi vorbi despre accidente de munca si despre dramatismul activitatii lor...
